Scriu aceste rânduri pentru a nu uita! Scriu pentru a transmite mai departe celorlalţi o fărâmă din sentimentele pe care eu le-am trăit! Scriu pentru a retrăi de fiecare dată stările de spirit din acele momente în care am simţit că înţeleg mai mult, în care aventura, frumosul, efortul şi prieteniile create formează o adevărată şcoală de viaţă. Scriu deoarece doresc să demonstrez că încă există o Românie profundă, timidă şi frumoasă, uitată într-un cufăr prăfuit, pe-un sălbatic vârf de munte, aştepând cu nerăbdare să-şi mărturisească povestea. Vei transpira, în anumite momente îţi va fi greu, însă vei afla povestea, îţi vei întări sănătatea, îţi vei depăşeşti temerile, te vei bucura de peisajele unei ţări frumoase, şi te vei odihni la nevoie pe oameni de încredere, oameni care îţi vor oferi şi nu-ţi vor cere.
Voi încerca sa fiu lucid, să notez datele şi să descriu momentele aşa cum le-am trăit, deoarece aceste experienţe, acest dar accesibil tuturor, aşa cum m-au schimbat pe mine, sunt convins, au potenţialul de a schimba şi alte persoane; tineri fără prima experienţă, tineri care nu au avut norocul meu de a fii dus pe munte de către părinţi la 7 ani sau persoane în floarea vârstei care din diferite motive nu au gustat din această plăcere.
Până la urmă, la sfârşit, rămânem cu experienţa, acumulând cunoştinţe şi stări de spirit (trăiri), care în cele din urmă devin amintiri; cel mai important este să avem capacitatea de a ne retrăi de fiecare dată experienţele şi stările de spirit cu ajutorul aminitilor, acele stări care au făcut diferenţa cândva, către care vom visa şi care ne vor menţine sufletul mereu tânăr.
Aceste daruri simple, trebuie oferite mai departe, în speranţa în care, unei anumite persoane i se va aprinde dorinţa şi interesul. În acel moment scopul acestor rânduri va fi atins. Restul e ursită!
Lasă un comentariu